Servus, Bistrița!
Dacă asculți de foarte de dimineață glasurile vii ale Bistriței, nu cele artificiale care îneacă strada – ambreiajul turat, claxoanele, sirenele, tonurile de apel ale telefoanelor, dacă asculți de foarte de dimineață glasurile încă timide ale oamenilor orașului, le vei auzi gândurile bune: bună dimineața, mneața, ziua bună. Gânduri bune pentru oamenii pe care, cunoscându-i sau nu, îi întâlnești în fiecare dimineață pe drumul tău, de fapt un drum comun care vă face părtași, nu în sens negativ, ci în sensul acela frumos al împărtășirii: împărtășirea aceleiași secunde. Acei oameni care devin, o vreme, un soi de ceasornic viu al existenței tale.
Dar cel mai frumos gând bun pe care îl poți auzi dacă asculți de foarte de dimineață glasurile vii ale orașului este sintetizat de un cuvânt de o simplitate tulburătoare: Servus. Câtă apropiere vibrează dinspre aceste șase sunete! Câtă empatie! Este ceva, acolo, între oamenii care își adresează acest salut, este ceva invizibil care îi leagă, un fir afectiv, o secundă de fericire comună, știut fiindcă nu îl saluți niciodată pe străin astfel. Servus-ul acesta al apropierii pe care-l auzi încă de foarte de dimineață pe străzile orașului nu păstrează nimic din sensul inițial al expresiei latinești de care s-a despărțit de-a lungul secolelor: „Ego servus tuussum!” – „Eu sunt servitorul tău!”
Nu păstrează nimic sau poate că păstrează totul, fiindcă undeva în esența acestui salut se află semnul plus al inimii deschise, al disponibilității de a fi alături de celălalt, de a-i întinde mâna, de a-i oferi umărul, de a plânge sau de a te bucura împreună cu el. Servus e într-un fel o promisiune camuflată. Și mai e ceva frumos la acest cuvânt: deși se scriu diferit, Servus și Szervus se pronunță la fel, dovadă că gândurile bune nu au granițe lingvistice. Analizați-vă saluturile! Sunt mulți oamenii pentru care gândul vostru bun se îmbracă în haina celor șase sunete? Câți oameni pe care îi întâlniți în drumurile voastre vă salută astfel? Câți vă mărturisesc că sunt gata să fie părtași la bucuriile și tristețile voastre? Câte bucurii și tristeți sunteți gata să împărtășiți? Și dacă ar trebui să salutați în fiecare dimineață, foarte de dimineață, orașul acesta aflat la peste 300 de metri deasupra mării, ce ați alege? Cum ar suna salutul vostru? Cât despre mine, e clar. Servus, Bistrița!
Monica Halaszi Profesor de limba și literatura română
