Acolo unde există limite, există și reguli. Între limită, regulă și libertate se consumă vieți.
Unde se așază limita în viața profesională și până unde escaladează libertățile în timpul liber? Care este regula pentru Mihai Ciorbă?
Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Mă refer la acele “reguli” ale societății din ziua de azi, creatoare de tipare. Nu există limite. Există pasiune, dedicare, creativitate și ambiția de a-ți depăși propriile limite, născute din temeri, angoase sau, pur și simplu, pentru că “nu a mai făcut-o nimeni”. Cred că am încălcat aproape toate “regulile” atât în viața profesională, cât și în cea personală, fără nici cea mai mică urmă de regret. Cert este faptul că întotdeauna am avut o deschidere spre explorarea de locuri și oameni noi. Din acest motiv, imediat după absolvirea Liceului Electrotehnic Bistrița, am ales “drumul pribegiei” spre capitală, loc în care m-am și născut de altfel, și unde am sperat dintotdeauna că-mi voi continua studiile, în căutarea de noi experiențe culturale, profesionale și mai ales, personale.
Ca să știe toată lumea: Cine este Mihai Ciorbă? Pentru că dintr-o privire aruncată pe profi lul tău de Facebook se pare că ai câștigat un număr norocos....și trăiești așa cum îți place.
Aparițiile de pe pagina de Facebook nu reprezintă neapărat oglinda proprie. Sunt momente, imagini, trăiri, pe care le pun la păstrare și pe care îmi face plăcere să le revăd sau să le împărtășesc cu prietenii, familia.
Din anul 2005, sunt freelancer în domeniul IT. Realizez design, implementare sau migrare, administrare de infrastructuri și platforme IT pentru diferiți clienți din România și, în ultimii ani, din Europa (majoritatea din zona Benelux).
Momentan, lucrez la implementarea și suportul infrastructurii de Cloud privat al unei companii globale de televiziune prin cablu, în noul lor datacenter din Amsterdam. Printre cei mai importanți clienți se numără HP România, Bridgestone Brussels, Lubatex Group Luxembourg, Liberty Global Netherlands, iar din sectorul public, Ministerul Agriculturii, Ministerul de Transporturi, Comisia Europeană Brussels și Parlamentul European Luxembourg.
Îmi place să cred că sunt un om simplu, dar complex și unic în același timp. Nu-mi place să fiu încadrat într-un tipar anume. Toți suntem unici. Fiecare cu povestea lui. Încerc să fac din fi ecare zi “o poveste”. Cum spunea cineva: “Omul se naște de două ori. O dată la maternitate și a doua oară atunci când realizează că are doar o singură viață!” Povestea mea are drept fundament acest crez și am ales să fac schimbări de fiecare dată când simțeam că ceva mă ține în loc. Am iubit Bucureștiul de mic, așa cum un prunc își iubește mama care i-a dat naștere. Dar m-a dezamăgit apoi pe toate planurile, motiv pentru care am ales să iau, din nou, “calea pribegiei” în căutarea de noi experiențe și aventuri, în afara țării.
Bistrița, în schimb, a fost “mama mea adoptivă”, despre care am realizat târziu că este orașul de care mă simt atașat. Am realizat că trebuie să-l respect și să-l apreciez mai mult pentru cei aproape 18 ani în care mi-a “modelat” temelia personalității și mi-a definit principiile de viață. Acestea au fost cele care m-au ajutat să mă acomodez și să mă integrez cu succes în alte trei țări diferite, cosmopolite, cu mentalități variate și comunități cu tradiții total opuse: Belgia, Luxembourg și Olanda. Anual, sunt două momente care mă vor atrage mereu în Bistrița: Paștele și Crăciunul. Nicăieri nu am simțit căldura sufl etească pe care o găsesc în aceste perioade în Bistrița.
În restul anului, mă lupt să dau jos kilogramele pe care le acumulez în decursul acestor două reveniri pe meleagurile Bistriței. În ultimii ani, am participat la maratoane în diferite orașe din Europa, cuprins de același “apetit” pentru cunoașterea de noi locuri, tradiții, culturi și comunități.
De-a lungul acestor ani petrecuți în afara Bistriței, dar mai ales în afara țării, am cunoscut și am locuit în comunități cu tradiții și mentalități diametral opuse celor de-acasă. De exemplu, ca să glumesc puțin, am cunoscut moldoveni și olteni, dar și musulmani, indieni, asiatici, canadieni, sud-americani. Am încercat să le explic, cât de eficient am putut, că România reprezintă mult mai mult decât ceea ce prezintă reportajele transmise de BBC/CNN sau alte televiziuni. Pe cei mai curioși, i-am ghidat spre locurile din România care pot schimba defi nitiv (în bine) imaginea unui străin despre țărișoara asta, pe alții mai îndrăzneți, i-am găzduit chiar. Toți au revenit, cel puțin o dată.
Ne poți dezvălui câteva picanterii din ultimii ani trăiți prin lumea largă?
La capitolul picanterii...sunt atât de multe încât nu știu cu care și de unde să încep. Dar, mai ales, pe care să le fac publice. Mă voi rezuma la secretul, de fapt ingredientul, care m-a ajutat să mă integrez cel mai bine în orice comunitate din care am făcut parte: pălinca de prune bistrițene. Nu a dat greș niciodată.
