Trăim într-o epocă în care socializarea și comunicarea au căpătat valențe multiple, în care rețelele de socializare au devenit repere după care ne ghidăm zilnic.
Psihologul Daniela-Dragne Macarie ne împărtășește opinia specializată pentru a reuși să facem față “colosului” informațional care ne invadează în fiecare zi.
Singurătatea nu există decât dacă pui un zid între tine şi lume, între tine şi natură, rupi legăturile şi retezi timpul exterior, rămânând doar la timpul organismului tău care este absurd şi fără sens, mărturisea Marin Preda în „Jurnalul Intim”
Internetul a devenit un fenomen social și tehnic, impactul acestuia asupra societății a determinat atât funcționalități, cât și efecte. Un prim efect constă în simplificarea și ușurarea activităților zilnice: documente mai ușor stocate și accesate oricând, având ca scop reducerea costurilor (telefon sau fax). Un alt efect este creativitatea colectivă, care se realizează cu ajutorul rețelelor de computer. Existența persoanelor care le folosesc duce la dezvoltarea acestei creativități.
De departe, cel mai evident efect constă în stabilirea unor legături la nivel mondial, orizontul de comunicare lărgindu-se, fără frontiere informaționale. Internetul reprezintă izvorul informațional, informația fiind într-o continuă creștere și diversitate. Dincolo de aceste efecte dorite, există, din păcate, și efectele nedorite, efecte care duc la pierderea identității umane. În spațiul virtual, descoperim multiplele EU-ri ale individului. O carte clasică limitează imaginația cititorului asupra acțiunii descrise în carte, pe când comunicarea online deschide nenumărate riscuri de a se pierde în acest „colos” informațional de identități. Deseori, întâlnim, în spațiul virtual, persoane care își creează alte identități decât cele reale. În spatele sticlei monitorului, utilizatorul internetului își permite să devină un artist al mânuirii cuvintelor, al expunerii unui vis, al unui scenariu imaginar, în așa fel încât în viața reală nu poate. Mulți dintre utilizatori devin cu totul alte personaje, având curajul dat de protecția obiectului ce transmite în eter, reușind să aibă reacții total diferite de cele reale.
Din păcate, neîmplinirile din viața reală sunt căutate în mediul virtual, nevoile zilnice găsindu-și resursele în spațiul electronic, prin intermediul rețelelor și site-urilor de socializare. Inițial, aceste rețele de socializare au fost create pentru a facilita accesul la informații despre oameni și locuri, cultură și istorie. Utilizarea acestora, în scopul pentru care au fost create, devine un beneficiu. Utilizarea excesivă, expunerea vieții personale și intime, afectează distructiv personalitatea utilizatorilor, în special pe cea a adolescenților, care traversează etapa de descoperire și construire a personalității proprii. E minunat să facem publice fotografii cu locuri în care noi am umblat și, poate alții nu vor ajunge sau îi convingem să ajungă. Este la fel de folositor să ne prezentăm un gând sau o experiență prin care internauții găsesc răspunsul la unele căutări. De aici până la expunerea propriei vieți personale, fără limite, este un pas ușor de făcut, însă extrem de periculos. Devenim „roboți”, dezumanizându-ne treptat. Intimitatea își pierde definitiv valoarea și sensul. E adevărat că, în spatele monitorului, ne simțim protejați, securizați, însă relația cu ceilalți pierde din autenticitate.
Emoțiile nu le putem percepe printr-un ecran de sticlă, atingerile fizice nu le poți realiza în mediul online. Limbajul nonverbal nu există. Cele cinci simțuri își reduc capacitățile. Dincolo de acestea, riscul de a stabili relații cu persoane care se ascund sub o falsă identitate este foarte ridicat. De aceea, înainte de a folosi internetul, gândește-te pentru ce îl folosești, cât de mult timp aloci folosirii lui și ce nevoi îți lipsesc și vrei să ți le împlinești prin intermediul internetului!
Ca încheiere, voi folosi cuvintele lui Marin Preda care, în „Jurnalul Intim”, mărturisea: „Singurătatea nu există decât dacă pui un zid între tine şi lume, între tine şi natură, rupi legăturile şi retezi timpul exterior, rămânând doar la timpul organismului tău care este absurd şi fără sens”.
Facebook Daniela Dragne-Macarie