Învaţă meşteşugul şi apoi pune-l deoparte!
"Unii oameni, indiferent cât de mult îmbătrânesc, nu-și pierd niciodată frumusețea, ci doar și-o mută de pe fețe în inimile lor." Martin Buxbaum
Din momentul în care am întâlnit-o, am avut sentimentul că am pășit în curtea bunicii mele. Țarcă Paraschiva, bunicuța de 83 de ani, din Bistrița Bârgăului, este o păstrătoare de tradiții și lucrează la războiul de țesut și în zilele noastre. E mama unui băiat înfiat care locuieșete în Spania și bunica a doi nepoti cărora le duce dorul. Este văduvă de 33 de ani. Și-a câștigat pâinea făcând brâie, cergi, covoare țesute. Este o femeie credincioasă care merge la biserică în fiecare duminică.
De fiecare dată în preajma sărbătorilor ne dorim să revenim la tradițiile de altădată. Astăzi prezentul este invadat de lucruri lipsite de substanță, unde marketing-ul îmbracă totul într-o formă cu mult conținut comercial. Mai mult ca oricând și noi cei din zona urbană simțim nostalgia zilelor de sărbătoare petrecute la bunicii de la țară, aroma cozonacilor făcuți în cuptorul din curte, atmosfera din casele tradiționale bătrânești, obiceiurile vechi păstrate sute de ani cu sfințenie.
Ce înseamnă sărbătoarea Învierii Domnului și pregătirile din Săptămâna Mare?
În săptămâna asta nu prea lucrăm noi. Le pregătim toate dinainte și în săptămâna asta văruim pomii, facem curățenie în ogradă, în camere, ne pregătim, ne rugăm la Dumnezeu. Miercuri am făcut părăstașele pentru biserică. Joi dimineața facem foc afară pe trepțe că vin morții – punem pâine și apă și o căniță, pe urmă ne ducem la biserică, la straștie, cu pomenile. Joia Mare e ziua morților, prohodim. Vinerea Mare e zi de post, nu mâncăm nimic, nu lucrăm nimic. Poate ne mai ducem în piață, dacă avem de mers, dacă nu, stăm acasă și ne rugăm la Dumnezeu. Vineri seara plecăm iar la biserică, îi prohodul. La 12 noaptea face părintele rugă, iese afară cu psaltirea, umblăm roată pe lângă biserică, înconjurăm de 3 ori, ne rugăm iar la Dumnezeu, venim acasă și ne culcăm. Eu la 5 dimineața sunt în picioare ca să pot face păscuța.
Sâmbătă dimineața facem păscuță, colac, sărmalele le punem la fiert, zămucă de care ne place.
Care sunt secretele pregătirii pentru cozonaci și pască?
Se face aluatul și se lasă la dospit, umplutura se face din brânză de vaci, cu zahăr, se așează în tavă și deasupra se face o împletitură din aluat, iar la cozonaci, trebuie lăsați să crească în tavă, altfel nu-s buni. Se bagă în cuptorul pe lemne și se fac rumeni.
Care sunt bucatele specifice, în această zonă, în perioada sărbătorilor pascale?
Acuma postește mai multă lume, în Săptămâna Mare. Pentru Paști se face cărniță de miel, în cuptor, afară.
Ouăle de Paști când le pregătiți?
Joia mare facem ouăle în coajă de ceapă. Făceam multe ouă pe vremuri. Acum facem numai 40 de ouă pentru ca nu mai vin copii. Nu prea mai sunt copii care să vină în duminica de Paști după ouă, din casă în casă, cum era mai demult. Duminică dimineața, prima dată punem ligheanul cu apă, mai demult aveam covată de lemn, punem în apă un ouț și un ban și ne spălăm pe față, zicem rugăciunile. Îmi amintesc de când eram copil, ziceam către mama și tătucu ,,Hristos a Înviat,,, ei zicând cătră noi ,, Adevărat a Înviat,, și pe urmă ne dădeau să mâncăm zăvoi ( smântână cu brânză de vaci). Ne puneau în farfurii de lut, lingurițele de lemn, mâncam, pe urmă ne dădeau puțin vin și pe urmă mergeam după ouă ( asta când am fost micuță, iar când am fost mai mari, eram alăturea cu părinții).
Noaptea de Înviere cum o petreceți?
Ne punem pâine, pască, cozonaci, ouă și ducem la biserică în coș. În noaptea de Înviere, toată lumea este la biserică, la Inviere. Cântăm ,,Hristos a Înviat,,, înconjurăm biserica.
Mai păstrează oamenii obiceiurile la sat?
Erau multe tradiții și din păcate nu le mai țin oamenii. Să îmbrăca toată lumea, tot satul nostru, nu încăpeau în biserică, imbrăcati în haine tărănești ( pânzături, șurțuri, năfrămi)- așa mergeu la biserică.
Ne puteți vorbi despre tradiția mersului la udat?
A doua zi de Paști merg copiii și baieții la udat la toate fetele și femeile din sat. Mai demult nu aveau parfum și se punea busuioc în apă și se mergea la udat. Atâta-i de frumos și toată lumea se bucură de acest obicei.
Mai simțiți aceeași atmosfera, aceeași stare de demult?
Nu. Dar noi cu Ioana încercăm să păstrăm o parte din lucrurile de demult și să ducem mai departe tradiția. Încercăm sa le mai păstrăm, măcar cât se poate.
Vă rugăm să transmiteți un mesaj tuturor bistrițenilor și oamenilor din județul nostru, acum în preajma sărbătorilor pascale!
Eu vă doresc să ajungeți anii mei, să fiți bine și să duceți tradiția mai departe, vă rog din tot sufletul. Vă doresc tot binele din lume,să fiți fericiți și să aveți tot ce vă doriți pe masa de Paști.